Problemele au început în 2005, când terenul de 9.610 mp din comuna Bran, pe care sunt amplasate aceste monumente, a fost retrocedat succesorilor fostului proprietar. Ulterior, în 2017, instanța a decis definitiv radierea dreptului de proprietate al statului și al Muzeului Național Bran asupra terenului. „Terenul […] a fost retrocedat succesorilor foștilor proprietari prin sentința instanței din noiembrie 2005”, iar în 2017 „s-a dispus […] radierea dreptului de proprietate al Statului român asupra terenului”. Deși construcțiile – gospodării, anexe, ateliere – sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice, sub denumirea Parcul etnografic Bran (cod LMI 503, categoria A – de importanță națională), acest statut nu a fost suficient pentru a preveni degradarea lor. „Cele 18 monumente […] se află în proprietatea publică a statului român și în administrarea Muzeului Național Bran”, dar terenul „a fost vândut în august 2018, către fiica și ginerele persoanei împuternicite”. Contractul de vânzare a terenului nu a respectat dreptul de preempțiune al statului român, potrivit Ministerului Culturii, care a solicitat instanței „nulitatea absolută a contractului de vânzare”. Instanța a respins cererea, considerând că doar monumentele sunt obiect de protecție, nu și terenul. „Transferul de proprietate asupra terenului nefiind afectat de clauza de nulitate”. După cumpărarea terenului, noii proprietari au deschis mai multe acțiuni în justiție pentru evacuarea muzeului și ridicarea monumentelor de pe terenul lor. Instanțele au dat decizii contradictorii, iar în prezent se află pe rol un nou proces care ar putea duce la strămutarea monumentelor. „În octombrie 2024, proprietarii terenului au deschis o nouă acțiune […] în vederea evacuării celor 18 monumente, chemând în judecată […] Statul român”. În paralel, muzeul a deschis un dosar pentru acordarea unui drept de servitute, dar acest proces a fost suspendat de două ori, până la finalizarea litigiilor privind evacuarea. Curtea de Conturi avertizează că o eventuală mutare a monumentelor ar putea duce la deteriorarea lor: „O posibilă strămutare […] poate avea drept consecințe distrugerea [sau] degradarea acestora”. De asemenea, raportul constată că muzeul nu are acces la monumente, ceea ce afectează grav capacitatea de conservare și valorificare: „Insuficienta implicare a conducerii ministerului, după îngrădirea […] accesului […] a condus […] la nepunerea lor în valoare”. Problema nu este doar juridică, ci și sistemică. Raportul Curții de Conturi identifică o „funcționare necorespunzătoare a sistemului de control intern managerial” și o „lipsă de monitorizare a modului de gestionare a patrimoniului”. „Lipsa unui sistem de control intern eficient poate avea consecințe negative asupra integrității bunurilor imobile”. În plus, ministerul este criticat pentru lipsa de reacție: „Insuficienta implicare a conducerii ministerului […] a condus […] la neintegrarea acestora în viața colectivității locale”. Instanța a stabilit o valoare derizorie a terenului: 80 lei/mp, adică doar 115.308 lei pentru parcela de 1.441 mp pe care sunt amplasate monumentele. În consecință, taxa de timbru pentru evacuare a fost de doar 3.411 lei. „Valoarea terenului de 1.441,35 mp, pe care sunt amplasate construcțiile ce fac obiectul litigiului, este 115.308 lei”. Printre recomandările Curții de Conturi se numără: Raportul de audit al Curții de Conturi dezvăluie o criză profundă în protecția patrimoniului cultural național. Monumente unice, simboluri ale identității rurale românești, riscă să fie pierdute din cauza deficiențelor administrative, lipsei de acțiune a autorităților și neclarităților juridice.