Ziua națională a României a fost stabilită oficial la 1 decembrie în 1990
România a avut, de-a lungul timpului, mai multe zile naționale. Între 1866 și 1947, ziua de 10 mai reprezenta sărbătoarea națională, iar între 1948 și 1989 a fost ziua de 23 august. Această ultimă dată celebra insurecția armată antifascistă și întoarcerea armelor în 1944 împotriva Germaniei naziste.
Abdicarea regelui Mihai I în 1947 a dus la proclamarea Republicii Populare Române și la schimbarea sărbătorii naționale. În 1990, după Revoluția anticomunistă, Parlamentul dominat de FSN a adoptat Legea nr. 10 din 31 iulie, care abroga sărbătoarea de 23 august și stabilea ziua de 1 decembrie ca zi națională.
Legea din 1990, promovată de președintele Ion Iliescu, nu preciza motivul exact pentru alegerea datei de 1 decembrie, însă aceasta face referire la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, eveniment marcat de Proclamația de la Alba Iulia. Această decizie a fost percepută ca un afront pentru minoritatea maghiară din România, conform newsbv.ro.
În timpul dezbaterilor parlamentare din 1990, opoziția anticomunistă a susținut ca 22 decembrie să devină zi națională, dar propunerea a fost respinsă. Legea adoptată a avut ca scop și contracararea legăturilor cu tradiția monarhică reprezentată de ziua de 10 mai, consolidând astfel noua identitate republicană a României.
