Meniul secret al împăraților din Orasul Interzis

Orasul Interzis, reședința celor mai influenți conducători ai planetei, a fost un loc inaccesibil pentru oamenii de rând, protejat de ziduri impresionate și de misterul care învăluia viața dinastică regală. După alungarea ultimului împărat în 1924, adevăruri neștiute despre acest complex palatial au fost descoperite, conform celor relatate de CNN. Totuși, un aspect a rămas obscur până astăzi: meniul împăraților.

În 1420, conducătorul dinastiei Ming s-a mutat la Beijing într-un nou palat, în timp ce Europa se lupta cu Războiul de O Sută de Ani și descoperirea Americii era încă departe. Deși s-au scurs peste 100 de ani de la căderea Chinei imperiale, informațiile despre alimentația uneia dintre cele mai bogate familii din lume sunt, în mare parte, insuficiente. Aceasta se datorează, în parte, distrugerii documentelor antice, multe dintre ele aflându-se în stare fragilă.

După 40 de ani de cercetări, Zhao se concentrează pe trei figuri cheie care au influențat obiceiurile alimentare imperiale. Istoria începe cu împăratul Kangxi din dinastia Qing, care a preluat conducerea în 1644. În perioada domniei sale, între 1661 și 1722, Kangxi a adus schimbări semnificative în dieta regală.

Inițial, mesele erau bazate pe preparatele tradiționale ale poporului Manchu. Însă, pe parcurs, dieta a evoluat. Zhao menționează exemple bizare precum "testiculele de tigru", considerate afrodisiace, și alte delicatese din carne de vânat. "Kangxi ar fi consumat o mulțime din acestea, având în vedere că se spune că a vânat peste 60 de tigri în viața sa", afirmă Zhao.

Pe măsură ce societatea devenea mai stabilă sub conducerea lui Kangxi, etnicii Han au început să influențeze și mai mult meniul imperial, aducând preparate precum tocănița de pipote de rață. Daisy Yiyou Wang, director adjunct al Muzeului Palatului din Hong Kong, subliniază importanța alimentației în definirea identității umane.

Ceaiul cu lapte s-a dovedit a fi un component esențial al mesei regale, unde brichetele de ceai erau amestecate cu lapte, unt și sare, conform istoricilor. Zhao detaliază că meniurile erau prezentate împăratului pentru aprobat cu o zi înainte.

Sub Qianlong, un alt împărat, meniul s-a diversificat, incluzând preparate din regiunile sudice ale Chinei și dinalte delicatese, cum ar fi coada de cerb. Zhao explică că, deși împăratul mânca des singur, seara obiceiul era să se alăture concubinei sale.

O neînțelegere comună legată de mesele din Orasul Interzis este ideea că împărații ar fi consumat o varietate infinită de preparate, în special legată de banchetele Manchu-Han. Conform lui Wang, acest mit este strâns legat de imparateasa Dowager Cixi. Deși nu au existat banchete oficiale Manchu-Han, au fost organizate alte tipuri de festinuri, dar niciunul nu era atât de extravagant pe cât se povestise.