Suedia este dezbătută în prezent de aderarea la NATO, iar această discuţie aduce în prim plan o declaraţie şocantă făcută de prim-ministrul suedez Ulf Kristersson. Într-o conferinţă de presă desfăşurată luni, acesta s-a declarat deschis posibilităţii de a permite desfăşurarea de arme nucleare în Suedia în timp de război. Deşi Suedia a fost neutră din punct de vedere militar timp de 200 de ani, în luna martie a acestui an, ţara şi-a schimbat poziţia şi a devenit membru al NATO. Însă, aderarea nu este încă definitivă, deoarece Parlamentul suedez urmează să voteze în luna iunie asupra Acordului bilateral de cooperare în materie de apărare (DCA) încheiat cu SUA. Dacă acesta este aprobat, americanii vor avea acces la bazele militare suedeze şi vor putea depozita echipamente şi arme acolo. Această discuţie a stârnit însă proteste din partea mai multor organizaţii neguvernamentale, printre care Societatea suedeză pentru pace şi arbitraj. Acestea au solicitat ca în acord să fie inclusă o interdicţie clară a desfăşurării de arme nucleare pe teritoriul suedez. Însă, guvernul suedez a refuzat această solicitare, invocând un "consens mai larg asupra armelor nucleare" şi o decizie a Parlamentului care interzice utilizarea acestora în timp de pace. Ulf Kristersson a explicat că situaţia este diferită în timp de război şi că decizia de a permite sau nu desfăşurarea de arme nucleare este exclusiv a Suediei. Potrivit acestuia, acest demers ar fi necesar pentru a asigura apărarea ţării în cel mai rău caz, în care o ţară vecină ar ameninţa Suedia cu arme nucleare. Referindu-se la conflictul dintre Ucraina şi Rusia, Kristersson a subliniat că, dacă Ucraina era membră a NATO, nu ar fi fost atacată de Rusia. Acesta a precizat că, deşi aderarea la NATO este un obiectiv important pentru Suedia, ţara va face tot posibilul să evite o astfel de situaţie care ar putea pune în pericol securitatea ţării. Un argument împotriva aderării Suediei la NATO este dat şi de partidul social-democrat, aflat acum la putere, care doreşte să exprime "rezerve unilaterale împotriva desfăşurării de arme nucleare şi de baze militare permanente pe teritoriul suedez". Totuşi, membrii NATO Danemarca şi Norvegia au refuzat să permită desfăşurarea de baze militare permanente sau instalaţii nucleare pe teritoriul lor în timp de pace, ceea ce ar putea să arate că există o ţintă comună şi ceva unitar între toţi aliaţii NATO. Deocamdată, rămâne de văzut dacă declaraţiile lui Ulf Kristersson vor influenţa în vreun fel votul din luna iunie şi dacă Suedia va deveni oficial o ţară membră a NATO. Cert este că această discuţie aprinsă aduce în prim plan odată în plus importanţa şi complexitatea deciziilor care trebuie luate în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea unei naţiuni.