Tradiția împodobirii bradului de Crăciun, între rădăcini medievale și obiceiuri moderne

Tradiția împodobirii bradului de Crăciun, între rădăcini medievale și obiceiuri moderne

Bradul de Crăciun rămâne un simbol central al sărbătorilor, aducând în case o atmosferă plină de căldură și bucurie. Decorarea lui marchează începutul festivităților de iarnă, iar luminițele și globurile colorate creează momente speciale de apropiere pentru întreaga familie.

Originile bradului de Crăciun provin din Germania medievală, unde, în secolele XV–XVI, spectacolele religioase îl prezentau ca „Pomul paradisului” împodobit cu mere. Alte tradiții, cum ar fi „piramida de Crăciun” cu figurine și lumânări, s-au combinat în timp pentru a da naștere bradului modern, simbol al luminii și speranței în noaptea de Crăciun.

În unele țări, precum România, bradul se împodobește tradițional în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, iar în alte părți ale Europei decorarea începe chiar din primele zile ale lunii decembrie. Decorurile, precum steaua de pe vârf sau globurile roșii, au sensuri religioase adânci, reprezentând lumina divină și sacrificiul lui Hristos, notează digi24.ro.

În zone cu populații majoritar necreștine, cum sunt unele țări arabe sau India, bradul de Crăciun este mai puțin uzual, iar sărbătoarea este adesea marcată în privat. Exclusiv din motive climatice sau culturale, sezonalitatea și tipul decorațiunilor diferă, iar în unele regiuni tropicale se folosesc alternative la bradul tradițional pentru a recrea spiritul sărbătorilor.