Ion Iliescu a vorbit în ultimul interviu acordat Digi24, în 2015, despre relația cu Mihail Gorbaciov, ambii urmând facultatea la Moscova. Fostul șef al statului român a spus că nu l-a cunoscut pe liderul rus ca student. De asemenea, Iliescu a mai vorbit despre tratatul semnat cu Uniunea Sovietică, precum și despre îndepărtarea României de Moldova. Fostul președinte al României a murit la marți, 5 august la vârsta de 95 de ani. El era bolnav de cancer la plămâni. Prezentăm în continuare un fragment din interviul acordat de Ion Iliescu jurnalistei Digi24 Elena Vijulie, în ianuarie 2015. Ion Iliescu: Asta era chestie de propagandă, în opoziția de atunci. Eu nu m-am văzut cu Gorbaciov înainte. Elena Vijulie, jurnalist Digi24: Nici nu aveați cum. Ba da, am făcut studiile la Moscova, dar eu la institut de profil, inginerie hidro, el era la universitate. El era cu un an mai tânăr decât mine, de fapt. Dar n-am știut de el. N-am avut niciun fel de relație anterioară, deci. Iar când a venit el la putere eu eram la Editura Tehnică, n-avem când. Când el a fost în vizită în România, chiar nu știu de ce, conducerea de atunci, eram directorul Editurii Tehnice, am primit dispoziție se părăsesc Bucureștiul pentru trei zile și am fost trimis la Timișoara cu niște misiuni, ca să nu fiu prezent lângă Gorbaciov. Ce era în capul acestor oameni? Gorbaciov nici nu știa de mine, de existența mea. Ei știau foarte mult de existența dumneavoastră, domnule președinte. Știau foarte mulți din moment ce se auzea la Europa Liberă de dumneavoastră. Mă-ndoiesc că domnul Mihail Gorbaciov nu știa de existența dumneavoastră. Radio Moscova nu m-a menționat niciodată. Înțelegem ironia. Totuși simțeați nevoia să informați Moscova în acele momente. Mă refer la decembrie, la ianuarie, despre schimbările care au loc în în România. Asta era mișcarea tuturor ambasadorilor în toate țările, indiferent unde, în legătură cu ce se petrece în România, și preocuparea să avem relații normale, firești. Cel mai apropiat de noi, v-am spus, a fost Franța. Întreb, pentru că în 2010, dacă nu mă înșel, a apărut o stenogramă a discuției dumneavoastră, împreună cu alți membri ai CFSN, Petre Roman, unul dintre ei, cu ambasadorul sovietic, în care vorbeați despre schimbările care tocmai avuseseră loc. M-am întâlnit cu toți ambasadorii, și al Statelor Unite, și al Franței, și al URSS-ului și alții. Deci, acea stenogramă nu este un fapt deosebit față de toate întâlnirile informative pe care le-am promovat atunci cu toate țările interesate. Citiți și: Moartea lui Ion Iliescu, în presa internațională: „O președinție marcată de decizii controversate” Mesajul lui Nicușor Dan după moartea lui Ion Iliescu: „Istoria îl va judeca. E obligația noastră să lămurim marile dosare ale epocii” Unul dintre pasajele de acolo se referă la soarta Partidului Comunist, în continuare. Nu eram răspunzător. Dacă îmi permiteți, o să citesc exact, pentru că n-aș vrea să atribui acelei discuții lucruri care nu ar exista. Deci, întrebarea ambasadorului - Tovarășul Mihail Gorbaciov m-a rugat să mă interesez dacă ideea de partid comunist va rămâne. Dumneavoastră răspundeți - Nu știu! Nu știu cum vom rezolva această problemă. Deocamdată, dacă am pronunțat numai acest cuvânt, continuă domnul Roman, te scuipă. Și continuați dumneavoastră - Eu personal sunt gata să merg în continuare fără partid, cu Frontul, care de fapt să devină forță politică esențială a națiunii. Dumneavoastră doreați o relaxare a sistemului, dar nu un adevărat sistem pluri-partid. E, cum nu? Când au apărut partide politice, aia nu era o structură pluralistă? Adică noi am realizat, nu că era în gândul cuiva, în mintea cuiva. Noi am acționat în acest spirit, am avut întâlnirea și am creat cadru de conlucrare a acestor partide. Până la alegeri au apărut 90 de partide, toate cu dreptul participe la alegeri. Deci, pluralismul politic a căpătat expresie clară, iar ideea de partid comunist nu mai exista atunci în capul nimănui, pentru că el era legat, asociat cu regimul care a fost prăbușit în decembrie 89. Bun, dar dacă îmi permiteți, am să citez din nou din această discuție cu ambasadorul sovietic, pentru că pune într-o anumită lumină aceste schimbări spre pluralism. Spuneați dumneavoastră - Am proclamat ideea pluralismului politic, n-am spus mai mult decât pluralism, n-am confundat pluralismul cu pluri-partidismul. Nu excludem posibilitatea apariției și de partide, și de tot felul de organizații. Ba, chiar din punctul nostru de vedere, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai bine va fi mai puțin periculos pentru unitate decât dacă s-ar crea o singură forță. Îi lăsăm să se difuzeze. Apoi o să acceptăm un dialog în cadrul frontului. Asta îmi ridică mie un anumit semn de întrebare. Vorbeam și mai devreme de acel prag foarte mic, partide foarte slabe. Asta este chestie de formulare. Ideea de fond a legii respective era cadrul liber, democratic de structurare, constituire de partide politice și de competiție liberă între partide politice. Asta a fost ceea ce a guvernat actele noastre. Așa s-a născut CPUN-ul, care să adune partide de orientări foarte diferite și apariția de facto a 90 de partide până la alegeri. Și apoi alegerile bazate pe pluralism politic, care a creionat structura viitoare a evoluției politice. Citiți și: Cele mai importante momente din viața și cariera politică a lui Ion Iliescu, primul președinte al României după căderea comunismului Ultimul mesaj al lui Ion Iliescu pentru români: „Aveți o miză în păstrarea democrației. Vă doresc să nu vă urâți pentru votul vostru” Ion Iliescu a subliniat în ultimul interviu că nu s-a temut de moarte: „Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații” Domnule președinte, ca să concluzionăm, astfel de documente, spuneți dumneavoastră, nu arată în niciun fel că dumneavoastră erați legat de perestroika lui Gorbaciov. Nici vorbă. Ce are perestroika cu ce se întâmpla în România? Rolul conducător al Frontului Salvării Naționale? Forța esențială a societății. Era forța esențială care și-a asumat răspunderea guvernării. Asta e cu totul altceva. Adică un partid foarte mare și altele mai mărunte. De ce bagatelizați această chestiune? Luați realitate istorică, luați faptele, luați legislația creată atunci, și mersul societății noastre, care a fost un mers definitoriu și fără niciun fel de oscilație spre pluralism politic real și se spre confruntare democratică reală între forțele politice care se nășteau în perioada respectivă. N-avea nimic asta cu perestroika lui Gorbaciov. Perestroika lui Gorbaciov căuta să mențină poziția de comandă a unui partid. În asta și fost disputa lui chiar cu Elțîn, care a pus în discuție acest lucru. Deci, era cu totul altceva. Concepția lui Gorbaciov era legată de existența unui partid comunist ca forță conducătoare. Noi, în România, am desființat acest cadru și acest context, și am creat un cadru democratic de dezvoltare a vieții politice. Deci sunt realități cu totul diferite. Pe de altă parte, poziția oficială a României pe parcursul anului 1990 în privința pactului de la Varșovia, care încă exista, a fost similar, sau în orice caz, în sprijinul poziției Moscovei de păstrare a Pactului de la Varșovia. Deci au fost două momente. În 1990, în iunie, la Moscova, în care am discutat despre o întâlnire viitoare ca să lămurim soarta Tratatului de la Varșovia, și apoi a urmat întâlnirea de la Praga de desființare a pactului. Moscova prefera ca imediat ce pactul se desființează, să fie semnate tratate bilaterale cu URSS. Singura țară care a semnat un astfel de tratat este în România, la 5 aprilie 1991. De ce? Da! Care e problema? De ce era nevoie? Nu e firesc între state să existe un temei juridic? Este adevărat, dar toate celelalte state nu au semnat. Tratatul respectiv reflecta realitatea nouă, dispariția unor structuri suprastatale și raporturi firești de egalitate între două state. Spre deosebire de conducerile noi ale celorlalte state din est, care semnau mai degrabă tratate bilaterale, în primul rând cu țări occidentale, România s-a orientat, sau a respectat această dorință a URSS. N-am semnat cu Franța? Primul a fost cu Franța. De ocoliți această temă? Nu ocolim. Relații noi pe Statele Unite, pe care le-am statornicit, și erați inclusiv cu ambasadorul de atunci. Citiți și: Primele reacții din PSD după ce s-a aflat despre moartea lui Ion Iliescu. Ce au transmis Sorin Grindeanu și Marcel Ciolacu Dominic Fritz, la moartea lui Ion Iliescu: Nu putem trece sub tăcere suferinţa celor care au plătit cu sânge la Revoluţie și mineriade Ce a însemnat eticheta de „președinte bolșevic” pentru Ion Iliescu. Cum a explicat „Duminica Orbului” Există acest episod extraordinar de tensionat și nu numai pentru România, ci pentru întreaga zonă, de ce nu poate pentru întreaga lume, momentul puciului de la Moscova din august 1991. Când ați aflat, cum ați aflat și ce ați făcut? Gorbaciov fusese omul deschiderii, și această măsură i s-a părut periculoasă din acest punct de vedere. Încotro o va lua politica Uniunii Sovietice? De aceea nu putem să ne amestecăm noi în treburile interne. Dar am avut o poziție, în primul de consemnare a acestei realități, și de căutare a soluțiilor alături de toate celelalte țări, cum anume să urmărim normalizarea situației și inclusiv a relațiilor cu Rusia. În acel moment, România a recunoscut imediat independența Republicii Moldova. A fost un lucru bun, privind retrospectiv situația? Bineînțeles. Păi, cum puteam noi, în România, să nu recunoaștem independența Moldovei, care se desprindea din lumea sovietică? Domnule președinte, Germania se unificase un an înainte. De ce nu s-a pus problema în acest fel vizavi de România și Moldova? Cine să o pună? Dumneavoastră, erați președintele României. Nu RFG a înghițit RDG. RDG a aderat la Germania. O atitudine din aceasta de integrare a Moldovei era privită în plan internațional ca o tendință a României de a acapara teritorii străine. Deci trebuia să fim prudenți din acest punct de vedere. N-aveam motive să adoptăm o poziție ostilă față de mișcarea moldovenilor care se desprindeau de imperiul rus, și care își proclama independența țării. Și atunci am stabilit relații imediate, deschise, amicale. Președintele Snegur la București, eu la Chișinău și dezvoltarea relațiilor pe toate planurile, și politice și economice. Știu că am avut o reuniune internațională și l-am luat în avion cu mine pe domnul Snegur, și am mers împreună la această reuniune.