În ultimul deceniu, tableta, telefonul și laptopul au devenit jucării omniprezente în viața copiilor. Mulți încep să folosească ecrane înainte de a învăța să vorbească. Într-o lume digitalizată, această realitate ridică întrebarea: suntem martorii unei adaptări firești la tehnologie sau a unei dependențe în formare? Hiperconectarea descrie expunerea constantă și repetată a copiilor la dispozitive electronice și platforme digitale. Nu este vorba doar despre timpul petrecut în fața ecranului, ci și despre cât de des verifică notificările, cum alternează între aplicații, jocuri, videoclipuri și rețele sociale. Mulți părinți confundă acest comportament cu „normalitatea” generației digitale, ignorând semnele clare ale suprasolicitării mentale și ale dependenței comportamentale. Totuși, nu trebuie să demonizăm tehnologia. Folosită corect, aceasta dezvoltă abilități importante: gândire critică, adaptabilitate, coordonare ochi-mână, creativitate și chiar empatie digitală. Există aplicații educative care transformă învățarea în joacă, platforme de programare pentru copii sau cursuri online care oferă acces egal la educație. Dacă observi că un copil nu mai poate funcționa fără tehnologie, refuză complet interacțiunile sociale sau devine agresiv când e deconectat, e momentul să apelezi la un psiholog specializat în tulburări digitale. Cu terapie și implicare parentală, dependența se poate trata. Copiii hiperconectați nu sunt o problemă în sine. Depinde de adulți să transforme tehnologia într-un aliat, nu într-un stăpân. Cu limite, înțelegere și implicare, ecranul poate deveni un instrument de dezvoltare, nu o sursă de alienare.