Elena Pop, sora lui Iuliu Maniu, a încetat din viață la Dealul Țarinei în 1935
Update 1 lună în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Maria Simionescu
Elena Pop, cunoscută și drept „Doamna cea bună” și sora liderului politic Iuliu Maniu, a murit în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1935, la vârsta de 67 de ani, după 35 de ani de văduvie. Azână a fost o figură marcantă a mișcării feminine românești, fiind președinta „Reuniunilor Femeilor Române” în Năsăud și Blaj și vicepreședinta „Uniunii Femeilor Române din provinciile Unite”, așa cum notează diverse surse istorice.
👉 Originea și familia Elenei Pop
Elena Maniu s-a născut pe 24 mai 1869 în Șimleu, în familia judecătorului Ioan Maniu, care ulterior s-a mutat la Zalău cu familia sa. A cunoscut la Gherla pe tânărul profesor de teologie Ioan Pop, cu care s-a căsătorit la doar 17 ani. Au locuit inițial cu rectorul seminarului, iar în 1891 soțul ei a fost numit vicar episcopesc în Năsăud.
Căsnicia a durat doar 15 ani, Ioan Pop decedând la 42 de ani în august 1901. Elena a rămas văduvă la 32 de ani cu patru copii. Aceștia au avut vieți marcante: Livia (1887–1966), Ionel (1889–1985), Matei (1891–1919), voluntar român în Italia, și Clarița (1900–?). Fiul Iuliu a murit copil, în 1898.
👉 Activitatea socială și contribuția la comunitate
Elena Pop a fost o susținătoare activă a cauzei românești, participând încă din tinerețe la procesul Memorandumului din 1894. A fost președinta unor organizații feministe și a fost recunoscută pentru impactul său în comunități din Năsăud și Blaj, unde a promovat acțiuni culturale și umanitare.
După moartea soțului, a locuit la Blaj alături de fratele său, care s-a ocupat de educația copiilor săi. A fost cunoscută în cercurile românești drept o femeie plină de bunătate și un patriot dedicat. Spre sfârșitul vieții, petrecea mult timp la Dealul Țarinei, locul unde și-a asemuit liniștea și odihna.
În ultimele momente ale vieții, Elena Pop a fost împărtășită cu Sfintele Taine și înconjurată de familie, inclusiv de fratele ei Iuliu și sora Cornelia (Sora Cecilia). A încetat din viață în noaptea de 22/23 decembrie 1935, după o viață dedicată familiei și mișcării românești.
Este înmormântată lângă părinții săi, fiul Matei și sora Cornelia, sub cunoscutul „Pom al lui Bărnuțiu”, fiind amintită cu cuvintele simplu emoționante: „A murit Doamna cea bună”.