Un medicament utilizat frecvent în tratamentul diabetului zaharat de tip 2, denumit henagliflozin, ar putea deschide noi perspective nu doar pentru controlul glicemiei, ci și pentru încetinirea procesului de îmbătrânire celulară, potrivit unui studiu clinic recent realizat în China și publicat în Cell Reports Medicine pe 4 septembrie. Henagliflozin face parte din clasa inhibitorilor co-transportorului 2 de sodiu-glucoză (SGLT2i), medicamente concepute pentru a reduce glicemia prin împiedicarea reabsorbției glucozei la nivel renal. Această acțiune determină scăderea nivelului de zahăr din sânge și pierdere în greutate, imitând parțial efectele restricției calorice – un mecanism asociat cu longevitatea. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 142 de persoane cu vârste între 35 și 70 de ani, toate diagnosticate cu diabet de tip 2. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: unul a primit zilnic 10 mg de henagliflozin, iar celălalt un placebo, timp de 26 de săptămâni. Specialiștii au evaluat atât parametrii metabolici, cât și markeri ai îmbătrânirii, printre care: Studiul a evidențiat beneficii semnificative pentru grupul tratat cu henagliflozin: Cercetătorii notează că ambele grupuri au urmat aceleași recomandări privind stilul de viață, fapt ce poate explica creșterea ușoară a lungimii telomerilor și în rândul celor care au primit placebo. Cu toate acestea, diferența considerabilă dintre cele două grupuri arată efectul farmacologic suplimentar al henagliflozinului. Telomerii sunt structuri situate la capetele cromozomilor și funcționează ca un „scut” protector al ADN-ului. Cu fiecare diviziune celulară, telomerii se scurtează, iar acest proces este asociat cu îmbătrânirea și riscul crescut de boli cronice. Menținerea sau chiar prelungirea lor este considerată o potențială cale de încetinire a procesului biologic de îmbătrânire. Potrivit Federației Internaționale de Diabet, numărul cazurilor de diabet de tip 2 va ajunge la 700 de milioane până în 2045. Această boală metabolică este strâns legată de senescența celulară: celulele îmbătrânite eliberează molecule inflamatorii, afectând țesuturile și accelerând complicațiile diabetului. Astfel, un medicament care ar putea controla atât glicemia, cât și mecanismele de îmbătrânire, ar reprezenta un progres major în medicină. Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că: