În fiecare an, pe data de 24 iunie se celebrează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului. El este singurul sfânt sărbătorit de Biserica Ortodoxă și în ziua nașterii sale. Această zi este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica fiind sărbătoarea soarelui, dragostei și a poftei de viață. Sânzienele, sau Drăgaica, este singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin ortodox care consemneaza în aceeaşi zi şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament şi, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV – V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Există o lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu există informații. Se știe că la maturitate s-a retras în pustiu. Unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. În jurul anului 27 după Hristos, Sf. Ioan şi­-a început misiunea de propovăduire şi botezare la râul Iordan. A atras mulţi discipoli prin austeritatea vieţii lui, stilul predicaţiei, radicalitatea şi profunzimea mesajului. Pentru că poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spune. „Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine. El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt”. Apogeul misiunii sale, însă, l-a constituit momentul în care Însuşi Iisus a venit la Iordan spre a fi botezat de Ioan. Ceea ce a însemnat recunoaşterea prin Botez şi Teofanie (Revelarea Sfintei Treimi) a mesianităţii Mântuitorului. Potrivit Sfintei Scripturi, rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii ca Fiu al lui Dumnezeu. Ziua de 24 iunie mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica fiind sărbătoarea soarelui, dragostei și a poftei de viață. Sărbătoarea Sânzienelor marcheză în calendarul popular începutul verii, la 3 zile după solstiţiul de vară, şi i se mai spune de aceea şi Cap de vară. Sărbătoarea ar avea la origine un cult geto-dacic al Soarelui. Sânzienele sunt adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o hora, sau, după alte opinii, un cult închinat Dianei, zeiţa romană a vânătorii. În tradiţia populară aceastea sunt reprezentate ca fiind nişte tinere foarte frumoase, care cânta şi danseaza. Acestea au un rol benenefic, ajutând la vindecarea bolnavilor şi la protejarea semănăturilor de grindină. Născută dintr-un străvechi cult al soarelui, fiind numită şi „Cap de vară” pentru că soarele a ajuns la apogeu, marcând începutul verii astronomice, sărbătoarea nu şi-a pierdut coloratura păgână. Obiceiurile şi superstițiile de Sânziene sunt practicate şi astăzi. Cea mai importată superstiție spune că oamenii nu au voie să facă baie în această zi. Și asta pentru că vor alunga puterile magice ale Sânzienelor. Credința populară spune că persoana care le va surprinde pe Sânziene jucând dansul ielelor va înnebuni sau va ramâne mut. De asmenea, se spune că cine nu culege sânziene, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea „zânelor” bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte. Tot de Sânziene este bine să fie culese plantele folosite pentru tratarea diverselor afecțiuni. Se crede că acum ele au un efect terapeutic și mai mare, dar şi pentu a face descântece. În credința populară, se crede că dacă culegi şi mănânci petalele florii de grâu. Numită albăstrica. Tot anul vei avea noroc în toate. Tot astăzi este Ziua Universală a Iei, marcată de comunităţile româneşti din toată lumea.