Soborul Maicii Domnului: sărbătoarea de după Crăciun cu semnificații teologice și tradiții

Soborul Maicii Domnului, celebrat anual pe 26 decembrie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul ortodox, conform tradiției care subliniază rolul esențial al Fecioarei Maria în Nașterea Domnului. Această sărbătoare este marcată cu cruce roșie și reunește aspecte teologice profunde și obiceiuri populare transmise din generație în generație, potrivit %source%.

👉 Semnificația teologică și rolul Fecioarei Maria în Soborul Maicii Domnului

Sărbătoarea are loc imediat după Crăciun pentru a cinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, considerată vasul ales pentru întruparea lui Iisus Hristos. În tradiția ortodoxă, „sobor” înseamnă adunare, iar acest praznic simbolizează reuniunea credincioșilor în jurul Maicii Domnului și a celor care au avut un rol-cheie în taina Nașterii Domnului.

Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, sublinează că „Soborul Maicii Domnului subliniază rolul unic al Fecioarei Maria în istoria mântuirii. Ea este considerată «mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii», fiind omul ales să devină vas al întrupării divine.”. Reafirmarea dogmei Theotokos, stabilită în anul 431, confirmă că Iisus Hristos este simultan Dumnezeu și Om adevărat.

👉 Obiceiuri și tradiții populare asociate cu sărbătoarea Soborului Maicii Domnului

Pe lângă semnificația religioasă, Soborul Maicii Domnului este însoțit de obiceiuri populare românești, care aduc continuitate și adâncire a valorilor sărbătorii. În credința populară, ziua este numită și „Ziua Moașelor” sau „Ziua Femeilor”, Maica Domnului fiind percepută ca protectoare a maternității și nașterii.

Părintele Cazacu menționează că această zi este destinată înainte de toate participării la Sfânta Liturghie, iar rugăciunile rostite aici sunt considerate puternice, mai ales pentru copii și bunul mers al casei. Se aprind lumânări pentru cei adormiți, iar în unele zone există obiceiul de a nu da nimic din gospodărie pentru a nu pierde norocul. De asemenea, oamenii folosesc gesturi simbolice de purificare pentru prosperitate, iar masa de sărbătoare este un prilej de milostenie și întărire a legăturilor de familie.

Pe plan comunitar, Soborul Maicii Domnului menține viu spiritul de comuniune prin colindat și petreceri tradiționale în diverse localități. Vizitele între rude, nași și fini întăresc legăturile social-familiale. Obiceiurile de oferire a darurilor și ofrandele pentru moașe sunt parte din respectul față de rolul matern și nașterea copilului.

Astfel, Soborul Maicii Domnului reprezintă mai mult decât un punct din calendar: este un moment de reflecție asupra credinței, ascultării și iubirii jertfelnice. Maica Domnului rămâne pentru creștini o figură de smerenie și mijlocire, iar sărbătoarea reafirmă legătura strânsă dintre Nașterea lui Hristos și cea care L-a purtat în pântece, oferind un reper spiritual esențial în sezonul sărbătorilor de iarnă.