Ministerul Muncii a pus joi seară în dezbatere publică un proiect de lege care modifică regimul pensiilor speciale. Printre schimbări: Proiectul introduce și posibilitatea pensionării anticipate, dar cu penalizări anuale de 2% până la împlinirea vârstei standard. Judecătorii Curții Constituționale nu intră sub incidența noilor reguli. Potrivit Legii nr. 47/1992, aceștia se pot pensiona indiferent de vârstă, dacă au minimum 25 de ani de activitate juridică sau în învățământul juridic superior. Pensia lor este 80% din indemnizația brută (DE CE BRUTĂ? – restul românilor de ce nu au astfel de favoruri?) și sporurile avute, cu posibilitatea de majorare cu 1% pentru fiecare an suplimentar de vechime. Astfel, un judecător CCR poate ieși la pensie după 9 ani de mandat, dacă înainte a avut funcții juridice suficiente pentru a atinge pragul de vechime. Mai mult, pensia se actualizează automat odată cu creșterea indemnizațiilor aflate în plată. Aici apare cea mai mare ruptură între sistemul privilegiat și realitatea majorității pensionarilor din România: În timp ce majoritatea pensionarilor trăiesc cu venituri apropiate de pragul de subzistență, un fost judecător CCR poate primi lunar cât echivalentul pensiei a 14 români obișnuiți. Într-o țară în care sistemul public de pensii este deja tensionat financiar, menținerea unor pensii speciale de acest nivel ridică două mari probleme: Proiectul Ministerului Muncii aduce unele corecții pentru magistrați, dar evită subiectul cel mai controversat – pensiile judecătorilor CCR. Fără includerea acestora în reforma generală și fără plafonarea reală a pensiilor speciale, decalajul față de restul pensionarilor va rămâne enorm. Reforma pensiilor ar trebui să aibă ca obiectiv nu doar conformarea cu recomandările europene, ci și restabilirea echității sociale. În prezent, sistemul funcționează pe două viteze: unul al „aleșilor” și altul pentru majoritatea românilor, care au contribuit toată viața și primesc în schimb o pensie modestă.